Adopta un bunicut

Duminica asta, ora 9.30 ne intalnim la Carrefour Unirii, luam taxiuri si mergem la bunicii nostri de suflet. O sa facem inainte si niste cumparaturi, probabil fructe sau dulciuri. As vrea sa incercam sa-i scoatem pe bunici la  o plimbare in curtea caminului, si apoi sa stam cu ei la o sueta la umbra. Oricine doreste sa ajute e binevenit. Irina, asistenta sociala a caminului Rosen va face un sondaj de opinie printre bunici, si daca sunt doritori de o plimbare, vor fi pregatiti si ne vor astepta.

Cine doreste sa ne ajute la cumparaturi, ne intalnim la ora 8.30 la Carrefour Unirii.

Va astept cu drag

“Familia Glangher” :)  Mada si Andrei, in sfarsit se casatoresc!!!

Casa de piatra si sa fiti fericiti!
Prietenii lor si voluntarii, daca doresc, sunt invitati maine la Primaria sectorului 2 la ora 10 .

P.S. Abia astept sa o vad pe “doamna Andrei Glangher”:)

M-a rugat azi Monica (probabil ca asta inseamna ieri pt momentul in care va fi publicat) sa scriu despre bunicuti. Ai mei, ai altora, orice, dar despre bunicuti. Si dupa cum se vede am acceptat. Nu ca as fi eu cine-stie-ce talent in ale scrisului sau ca as avea neaparat o inimaginabila experienta de impartasit, dar lucrurile bune trebuie sustinute. Si, dupa parerea mea, sa iti faci putin timp pt niste oameni care nu mai au pe nimeni intra la categoria asa da.

Imi amintesc de vizita pe care am facut-o eu la camin. Asta se intampla prin vara lui 2006. Pe atunci se practicau Oneg Shabbaturile la camin. Tin minte ca aveam destul de mari emotii. Pentru cei care nu ma cunosc sau nu ma cunosc suficient de bine, vreau sa mentionez ca am o groaza aproape patologica de tot ce inseamna spital, doctori, boli si asa mai departe. Nu conteaza ca eu asfi cea bolnava sau ca trebuie sa merg sa vizitez pe cineva. Pur si simplu cand intru intr-un spital, clinica, cabinet etc. simt cum mi se formeaza un gol in stomac si ma lasa genunchii. Si, nu stiu de ce, asociasem caminul cu ideea de spital.

Ma temeam ca in loc sa merg acolo si sa fiu vesela si zambitoare si sa impartasesc veselia mea bunicilor, pur si simplu I’ll freak out. De fapt in primele minute asa a si fost. Multi batranei… unii pe picioarele lor, altii care nu se puteau ridica din pat… unii perfect lucizi, altii erau partial intr-un univers al lor…

Imi amintesc ca aproape toata perioada Kabbalat Shabbatului (rugaciunea dinaintea mesei de Shabbat) aveam un sentiment de mila amestecat cu teama ca intr-o zi si eu voi fi in locul lor. Dupa un timp nu mai stiam exact daca mi-e mila de ei sau mi-e mila de mine vazand cam ce ar putea sa ma astepte.

Apoi a urmat masa… ne amestecam tineri printre bunici… s-a facut kidus si apoi a inceput servirea mancarii… au inceput cantecele… si brusc, lucrurile parca s-au schimbat. Am inceput sa vad ce era acolo dintr-o alta lumina.

Parca brusc multimea de batranei de care imi era mila au devenit adevarate exemple. Erau veseli si comunicativi. Se bucurau de cantece si se implicau si ei… Cei 2 sau 3 cu care stateam la masa incepusera o conversatie cu noi (cred ca eram cu eliza… nici nu mai stiu exact) . Nu-mi mai amintesc despre ce am vorbit, dar stiu ca m-am simtit foarte bine. Ei nu-si plangeau de mila si mi-am dat seama ca nici eu nu trebuie sa fac asta.

Problemele de sanatate, varsta, conditiile de la camin -care nu sunt chiar cele mai fericite- toate erau pentru ei realitati cotidiene carora nu le mai dadeau importanta. Am simtit ca stau cu niste oameni care stiu sa mearga mai departe, care nu se cramponeaza de probleme si incearca sa profite de fiecare moment.

Era un sentiment ciudat… ei se bucurau ca noi suntem acolo, iar eu ma bucuram ca pot sa ofer bucurie. Cred ca despre asta e vorba in ceea ce priveste voluntariatul: bucuria de a sti ca ai reusit sa faci pe cineva fericit.

Sper sa intru la facultatea pe care mi-o doresc si din toamna sa particip si eu din cand in cand la aceste vizite. Sper ca certurile pe care le tot vad pe blog sa nu pericliteze programul. Sper sa puteti trece peste ele. Poate nu e simplu, dar invatati de la bunicuti. Cred ca eu asta am invatat in vizita pe care am facut-o acolo. Oricat de rau un lucru ar fi, nu trebuie sa-i permit sa ma demoralizeze. Din contra. Trebuie sa ma concentrez si mai mult asupra lucrurilor frumoase din jurul meu

Magda Petrusca (Magdutz)

Cum ziceam “life is like a box of chocolates, you never know what you gonna get”… Cat timp am fost doar o simpla voluntara am realizat cat de mult inseamna pentru mine acest program si bunicii, asa ca am revenit. Din cauza unor certuri arhicunoscute, s-a terminat parteneriatul cu Silvian, si probabil cu echipa lui de prieteni, care am inteles ca vor face un nou program. In acest sens le urez mult succes! Competitia nu poate fi decat benefica bunicilor;)

P.S. As mai mentiona ca au fost 2 vizite la camin foarte faine cat timp nu am fost coordonatoare, ci doar simpla voluntara.

    Ultimul meu post pe acest blog…

“life is like a box of chocolates, you never know what you gonna get”

Din motive personale am decis sa ma retrag din activitatea de voluntariat.

 Timp de 5 ani, am fost parte a unui program caritabil care a facut multi oameni fericiti, si care, in primul rand, mie, mi-a adus mari impliniri.

Dar, momentan am alte prioritati in viata, si din acest motiv nu mai coordona acest program.

Le doresc succes voluntarilor, in continuarea acestei actiuni minunate,  sa reuseasca sa descreteasca multe frunti si sa aduca multe zambete; bloggul va exista in continuare, dar va fi scris de altcineva.

Va multumesc mult pentru tot interesul, sustinerea si uneori prietenia aratata.

Fiindca telefonul fara fir nu mai functioneaza, ne vom intalni sa luam impreuna deciziile cele mai bune pentru bunici.

Ca si teme de dezbatere:

1. alegerea altor coordonatori pentru acest program, coordonatori ce vor raporta Danei Vereanu, pentru a nu se pierde legatura voluntarilor cu Federatia

2. regulament de ordine interna (ce inseamna sa fi voluntar? cum devii unul? poate oricine sa fie voluntar? cand se pot pierde drepturile de voluntar)

Fiindca si parerea ta conteaza, este bine sa vii la sedintza.

Sa ne vedem cu bine

Vineri le-am cumparat bunicilor fructe, briose si prajiturele 7days, si desigur, cartele telefonice; am fost 9 voluntari: Silvian, Alex, Marius, Nico, Mihaela, Silvia Simovici, Anette Vainer, Georgiana si subsemnata:).

Iata si cateva poze, pentru care ii multumesc Irinei, noua asistenta sociala a caminului Rosen.

Multumesc FCER pentru sprijinul logistic si financiar(mai exact domnului presedinte Aurel Vainer, domnului vice presedinte Paul Schwartz si domnului director economic, Ovidiu Banescu), fara de care aceasta actiune nu ar fi fost posibila. 

Si, nu in ultimul rand, multumesc voluntarilor pentru participare si pentru tot sufletul care l-au pus in a-i ajuta pe evreii varstnici, si pentru a le fi alaturi cat de des posibil.

Enjoy the photos!  

im000697.JPGim000689.JPG Alex, doamna Hoffman, doamna Vainer, pictorita Medi Dinu in varsta de 99 de ani  si  im000692.JPGvarul lui Silvian:)

 Nico, doamna Margulis, doamna Fonea si Monica Schrerer im000684.JPG

im000694.JPG

im000698.JPG

Mihaela si pictorita Medi Dinu im000699.JPG

Noua voluntara, Mihaela im000695.JPG

Eu, Nico, Silvian, Isac, Marius si nea Jean im000696.JPG

Foarte fain a fost picnicul de duminica si m-am bucurat mult sa-i revad pe cativa din bunicii de la camin, la Snagov! Foarte buna ideea lui Atti:); o poza face cat o mie de cuvinte, nu? deci, vizionare placuta:)

im000763.JPG     im000760.JPG    im000757.JPG

Formula asta a folosit-o pentru prima data actualul Director JCC, Adi Gueron, care nici atunci n-avea blogg, si nici acum nu are:-p. Pacat de “formulele” pe care le debiteaza, ca nu le pune pe blogg…Ideea a fost a lui Silvian, a fost preluata de Atti, si mi-a placut tare mult, plus ca a functionat foarte mult timp. Avand in vedere ca a venit vara si se intuneca mai tarziu, ne-am gandit sa reincepem aceasta actiune. Care e ideea? Sabatul incepe vineri seara, cu Kabalat Sabat(rugaciunea) dupa care urmeaza masa (Oneg Sabat). E o zi foarte importanta pentru evrei, si e trist ca bunicutzii nostri adoptivi de la caminul Rosen si-o petrec singuri. In plus Sabatul e ocazia perfecta pentru o mitzva, adica o fapta buna, cum ar fi un act caritabil. Asa ca, cine vrea sa petreaca alaturi de bunici, cu veselie si cantece, seara de vineri 23 mai, ne intalnim la ora 16.45 la TES si de acolo plecam impreuna la camin.

P.S. Ne vedem duminica la Snagov la picnicul organizat de JCC? biletele sunt la Silvian:)

Duminica 11 mai la ora 6.30 dimineata cand a sunat ceasul, nu imi dadeam seama ce trebuie sa fac, ce suna, de ce suna, ce se intampla, unde sunt, si ce zi e…In fine, dupa ce m-am prins, m-am intalnit cu Nico, Bogdan, Alexandra, Alina si Florin si am facut cumparaturi: budinca de ciocolata cu frisca, prajiturele 7days si mere pentru 100 de bunici si pentru asistente si infirmiere. Parca eram niste angrosisti avizi dupa profit. Noroc cu Florin si Bogdan si forta lor de tractare:-)

La vizita au mai participat: dna Marcela Craiu, dna Vera, Silvia Simovici, Andrei Glangher, Mada (in curand viitoarea doamna Glangher, casa de piatra:) ), Marius Herscu.

Iata si cateva poze :), merci Marius:)

dscf5218.JPG              dscf5239.JPG        dscf5246.JPG      dscf5251.JPG      dscf5266.JPG

dscf5228.JPG             dscf5240.JPG         dscf5247.JPG      dscf5253.JPG      dscf5267.JPG

dscf5229.JPG              dscf5241.JPG        dscf5249.JPG      dscf5254.JPG  

dscf5234.JPG             dscf5243.JPG         dscf5251.JPG      dscf5255.JPG

Multumesc tuturor voluntarilor pentru participare, si mai ales fiindca au inseninat chipurile bunicilor nostri adoptivi de la caminul Rosen.

Ce parere aveti data viitoare facem o intalnire intre generatii la un picnic? Cine ajuta la gratar?

Duminica asta la ora 9.30 ne intalnim in fata Teatrului Evreiesc de Stat sa mergem la bunicii adoptivi de la Caminul Rosen, carora le vom duce cadouri: fructe, dulciuri si cartele telefonice. Apropo, am nevoie de ajutor la cumparaturi. Cine se simte mai cavaler, ne intalnim la ora 8, duminica la  Carrefour Unirea (fostul Universal All) sa facem cumparaturile.

Inarmati-va cu aparate foto si buna-dispozitie!

Sa ne vedem cu bine:)